Despre noapte! – Cartea lui Mirard

night-339195_960_720

Ațintiți-vă auzul la stele.
Rotindu-se în ceruri,
Ascultaţi cum îi cântă cântece de leagăn
Uriaşului prunc aţipit în culcuş de nisipuri mişcătoare, împăratului în zdrenţe,
Zeului în scutece.

Ascultaţi Pământul – în durerile facerii,
Sugar, crescând, cununându-se, îngropându-se.
Fiare mişună prin păduri, Mârâind, urlând, sfâşiind, apucând;
Târâtoare îşi urmează calea;
Insecte îşi bâzâie cânturile mistice;
Păsări ascultă în visele lor
Basmele pajiştilor, cânturile râurilor;
Copaci şi tufişuri – şi toată suflarea
Ce soarbe viaţă din pocalele Morţii.
Din culme şi vâlcea;
Din pustiu şi din mare;
Din văzduh şi din iarbă,
Se răspândeşte îndemnul
Către Zeul – învăluit de Timp.

Ascultaţi, voi, mamele lumii – cum bocesc, cum se tânguie;
Şi pe taţii lumii – cum gem, cum jelesc.
Ascultaţi fiii şi fiicele lor cum se duc
Către tun şi de la tun,
Ocărănd pe Domnul şi Soarta blestemând.
Arătând iubire şi ură răsuflând,
Semănând zâmbete şi lacrimi culegând,
Bând avânt şi năduşind spaime,
Stârnind cu stacojiu sângele lor,

Mânia potopului pustiitor.
Ascultaţi cum li se strânge înfometatul pântece,
Uitafi-vă cum iscodesc umflatele pleoape,
Şi degetele ofilite cum orbecăie
După leşurile nădejdii lor;
Iar inimile li se umflă şi plesnesc,
Grămezi peste grămezi, noiane peste noiane.

Ascultaţi maşinăria drăcească cum huruie,
Semeţe oraşe cum năruie,
Trufaşe cetăţi cum răsună de clopotele morţii lor;
Priviţi statuile de odinioară înecate în tină, sânge şi ocară.

Ascultaţi cum se înalţă rugile celui drept,
Alături de chicotul patimii,
Nevinovatul gângurit al pruncului,
Laolaltă cu trăncăneala păcătosului,
Surâsul luminos al fetei,
Laolaltă cu viclenia târfei,
Avântul fremătând al cutezătorului,
Alături de iuţeala tâlharului.
în fiece colibă sau bordei al fiecărui neam,
Noaptea trâmbiţează imnul de luptă al Omului.
Dar Noaptea, vrăjitoarea, le ţese laolaltă
Şi cântecul de leagăn şi chemarea şi cântecul de luptă,
In cânt unic – prea-nalt pentru auz
Un cânt atâta de nemărginit şi de măreţ,
Atât de-adânc ca ton, cu melodie atât de dulce, încât şi corurile îngereşti şi armonia lor
Sunt larmă doar şi bâiguit de prunc.
Acesta aste cântul de izbândă al Biruitorilor.
Munţii aţipiţi în braţele Nopţii,
Deserturile odihnind pe dunele lor,
Lunaticii şi stelele rătăcitoare
Cei ce sălăşluiesc în oraşele morţii,
Sfânta Treime şi Omni-Voinţa,
II slăvesc şi-l cinstesc pe Omul Biruitor.

-Fericiţi sunt cei care aud şi-nţeleg.
Fericiţi cei care singuri cu Noaptea,
Se simt senini, profunzimi şi nesfârşiţi, ca Noaptea;
Cu chipuri care nu se chinuie în beznă
De păcatele în beznă săvârşite;
Cu pleoape care nu se umflă de lacrimile
Pe care i-au făcut pe semeni să le, verse;
Cu mâini ce nu le ard de răutate şi de lăcomie;
Auzul care nu-i asurzit de gâfâitul patimilor lor;
Cu cuget ne-înveninat de gândurile lor;
Cu inimi care nu sunt bântuite defel şi fel de griji
Care să-i năpădească veşnic din fiece ungher al Timpului.
Fără de spaime care să scurme în creierul lor;
Care cu îndrăzneală pot spune Nopţii:
„Deşteaptă-ne întru ziuă”,
Iar Zilei să îi spună, „Deşteaptă-ne întru Noapte”.

Da, preafericiţi aceia care singuri cu Noaptea,
Se simt în armonie, senini, nemărginiţi ca Noaptea.
Şi doar pentru aceştia Noaptea-nalţă imnul
Celor care sunt Biruitori.

Dacă vreţi să ţineţi piept defăimărilor Zilei cu capul sus şi ochi străluminaţi de credinţă, grăbiţi-vă să dobândiţi bunăvoinţa Nopţii.
Fiţi prieteni ai Nopţii. Spălaţi-vă temeinic inimile cu seva vieţii şi odihniţi-le în inima nopţii. încredinţaţi-vă năzuinţele la pieptul ei şi jertfiţi-vă toate râvnirile la picioarele ei, în afara râvnei de a fi liberi prin Sfânta înţelegere. Atunci veţi fi de neatins de toate săgeţile Zilei, iar Noaptea va mărturisi înaintea oamenilor că voi sunteţi cu adevărat Biruitori.

Deşi în zile zbuciumate de-oriunde vă vor alunga,
Iar nopţi fără de stele în beznă vă vor cufunda,
Deşi răscrucile lumii vă vor împrăştia,
Frica de vreun om sau de o împrejurare nu vă va tulbura.
Să nu aveţi nici o umbră de-ndoială
Că nopţi şi zile – oameni, lucruri,
Acum sau mai apoi vă vor căuta
Şi cu smerenie se vor ruga
Să-i îndrumaţi.
Căci voi aţi dobândit încrederea mândrei Nopţi.

Iar cel ce-a dobândit încrederea Nopţii,
Zilei ce naşte, cu uşurinţă-i poate porunci.
Ascultaţi inima Nopţii, căci în ea bate inima celui Biruitor.

(Fragment din “Cartea lui Mirard”)

Gasit cartea aici: Download

You may also like...